Vernacular contemporan la Vlaha


07.01.2011
Tipul proiectului: proiect executat
Autor: TEKTUM
Localitate: Vlaha
Echipa de proiectare: TÓTHFALUSI Gábor, TULOGDY László György,
Proiectant general: SC Tektum Arhitectură & Artă SRL
Proiectant structură: Mihai Oltean, Adrian Tutaș (SC Top Proiect SRL)
Proiectant instalații: Aurelian Marian, Paul Biriș
Antreprenor general: Kiss Albert și Kiss Imre
Client: persoană privată
Anul proiectării: 2006
Anul execuției/finalizării: 2007
Suprafața construită: 118 mp
Fotograf: Andrei Neamțu

Vlaha este unul din satele zonei etnografice Călata, cu dealuri însorite şi o puternică tradiţie în prelucrarea lemnului. Este o zonă a Transilvaniei în plină expansiune: pe aici va traversa autostrada, iar drumul vechi face legătura între Cluj şi staţiunea de agrement Băişoara, respectiv valea Arieşului prin valea Ierii. Satul dispune de loturi lungi şi case ţărăneşti cu încăperi înşiruite, de obicei construite pe una din laturile lotului. Imaginea tipică este ce a frontoanelor triunghiulare dantelate, decorate cu simboluri milenare (unele de origine păgână) şi porţi de lemn cioplite.

Casa de vacanţă, deşi mult retrasă de la drum, respectă toate caracteristicile constructive: este o casă modernă, cu un spaţiu interior reformulat, care însă se foloseşte în mod foarte inventiv de elementele tradiţionale. Privind-o de la distanţă, unii ar putea-o considera o casă veche: volumul amplificat este diminuat prin distanţă. Construcţia sprijină pe panta ascendentă al unui deal şi este stabil ancorată prin intermediul unui soclu de piatră gălbuie ce îmbracă fundaţia de beton armat. Într-o mică nişă, către stradă, străjuieşte statuia sfântului protector. Vârful frontonul vestic este decorat cu simbolul soarelui, cel estic cu simbolul lunii, ambele lucrări ale unui artist plastic în cupru şi inox. Simbolurile, de asemenea, marchează cele două terase ale casei: luna terasa parterului (mai retrasă şi acoperită), soarele terasa supantei (zona dormitorului), total descoperită.

Pereţii au o structură cu stor: dulapi glisaţi pe verticală în sâmburi de lemn, aceştia din urmă, împreună cu căpriorii, fiind elementele verticale de ritmare a faţadei. Performanţa tehnică a casei este structura (pereţi şi şarpantă) ventilată. Poezia casei constă în jocul şi ritmul de alternare ale elementelor constructive şi ale golurilor. Volumetria este marcată de panta abruptă a acoperişului, lucarnele sunt simple, tradiţionale, jgheaburile ascunse. Ferestrele, din exterior, sunt protejate de obloane din lemn pline, cu feronerie din fier forjat.

Interiorul se află în contrast cu imaginea vernaculară a exteriorului: este un spaţiu cu o atmosferă burgheză, marcată de caracterul persoanei care o locuieşte. Se regăsesc, însă, aceleaşi materiale calde, naturale: supanta sprijină pe două coloane de lemn (buşteni masivi prelucraţi manual), corzile sunt consolidate cu colţari de fier forjat, la detalii şi mobilier domină lemnul. Sinceritatea materialelor din exterior este preluată şi de interior: demisolul – zona soclului de piatră – adăposteşte funcţiunile de deservire ale casei, şi este caracterizată de un anumit puritanism. Parterul şi supanta sunt îmbrăcate în tapet decorativ, un suport ideal pentru tablourile şi corpurile de iluminat, alese şi potrivite cu foarte mult gust. O parte a mobilierului a fost conceput odată cu casa. Sunt elemente ce formează obstacole vizuale într-un spaţiu sincer şi altfel mult prea deschis. Scara plină este realizată din lemn de stejar, balustrada din fier forjat. Culorile dominante sunt bej crud, verde de măslin, vişiniu, maro şi ici-colo auriu. Structura şarpantei este total vizibilă din interior, iar intradosul este îmbrăcat cu o astereală de scândură petrecută, vopsită în verde de măslin.

Situl a fost îndelung studiat, lucru consemnat de poziţionarea golurilor, perspectivele captate din interior şi jocul luminii ce pătrunde din exterior. S-a intervenit foarte puţin în amenajarea lotului: limita terenului este marcat ocazional de „semnale”, în rest domină pomii fructiferi. Casa ar putea deveni un exemplu bun pentru modul respectuos în care o construcţie nouă se integrează mediului rural.

text de Katalin Moscu