Pavilionul Superbia


05.02.2012
Numele complet al proiectului: Proiectul „Superbia” în Noua Galerie a I.R.C.C.U. la a 12-a Bienală de Arhitectură
Tipul proiectului: proiect executat
Autor: Echipa SUPERBIA
Localitate: Veneția
Echipa de proiectare: Areta SOARE, Camelia SISAK, Daniel ȘERBAN, Marius Cătălin MOGA, Silviu ALDEA, SISAK Tamás, Laura PANAIT
Alți colaboratori: Concept vizual şi producţie artistică – Radu CIOCA, Designer de obiect şi producţie artistică – Ilarie PINTEA, Conţinut multimedia – Alina BRADU, Carlos CARMONAMEDINA, Silviu MEDEȘAN, Soundscape – Teodora VLAD, Pantofar – Ionuţ ŢINȚOC, COMISAR– Monica MORARIU
Anul proiectării: 2010
Anul execuției/finalizării: 2010
Suprafața desfășurată: 45 mp
Valoarea investiției: 16.800 euro
Fotograf: Marius MOGA, Silviu ALDEA, Radu CIOCA , Ancuța RUSU

Superbia a prilejuit, înainte de toate, o discuție pe tema locuirii urbane într-un spațiu din care orașul în sine lipsește. Presupunînd existența unor valori contrapuse acestei lipse, de la șansa spontaneității și a individualității, la obținerea confortului maxim în interior și posibilitatea realizării propriei arhitecturi, întrebarea dacă totalul generat din elementele noii periferii creează sau nu valoare rămâne deschisă. Plasate în afara sferei dezvoltărilor urbane coerente, aceste zone sunt tributare unui alt tip de coerență, indusă prin demersuri paralele, indiferente unele față de altele, ale unor indivizi subscriși acelorași idealuri și aceleiași practici de operare asupra spațiului. Noua coerență e creatoare de loc comun: un loc de întâlnire a fiecăruia cu propria arhitectură. Mergând mai departe, am căutat alte suprapuneri în modul de abordare a suburbiilor, atât în exprimarea unor puncte de vedere profesionale cât şi în altele personale. Desluşindu-le, putem semnala nevoia pentru o altfel de conștientizare şi găsi inspirația pentru noi căi de atac asupra subiectelor problematice de acest gen.

Simbolică şi în aceeași măsură vizuală, expoziția a interpretat conceptul într-o instalație a contrastelor şi perspectivelor subiective. Pământul era agentul emoțional care potența şi bruia spațiul galeriei, contrapus unor obiecte cu individualități şi valori diferite: elemente sculpturale ce fac trimitere la ipostaze arhitecturale puriste sau obiecte banale de recuzită din viața cotidiană, care prin supravalorizare capătă accente stranii sau absurde. Instalația devenea astfel un spațiu al negocierii între toate aceste elemente precum şi între proiecțiile lor virtuale. Ea vorbea prin situații diferite despre locuirea în noua suburbie românească, despre identitate, individualism, materialism, valori, efort, aspirații şi statut ca şi despre contrastul brut între realitate și proiecție şi diferența în gradul de prelucrare spațială interior-exterior.

Vocile suburbiei, extrase din interviurile realizate cu locuitori ai diverselor periferii din Cluj, studiul nostru de caz, se făceau auzite în spațiul galeriei. Ele aduceau detalii relevante şi făceau o descriere subiectivă dar vie a vieții de acolo așa cum apare văzută din interior. În paralel, un proiect media documenta vizual suburbia românească a anului 2010, folosind diverse metode de sondare şi cartografiere a realității, de la blog la desen, de la film la fotografie, o colecție alcătuită parțial în urma unei contribuții publice de imagini, şi care se dezvolta în timp real pe perioada expoziției.