Papiota


04.04.2012
Tipul proiectului: proiect executat
Localitate: Bucureşti
Echipa de proiectare: Corvin CRISTIAN,
Alți colaboratori: Vlad VIERU
Anul execuției/finalizării: 2011
Fotograf: Corvin Cristian

Papiota este cel de-al treilea local dintr-o serie inspirată de meșteșugurile specifice zonei Lipscani, fostul centru comercial al Bucureștiului. Amenajată sub forma unui atelier de croitorie, noua cafenea aduce un aer proaspăt curentului actual de reînviere a elementelor vintage, reușind totodată să insufle un spirit nou locului și istoriilor uitate ale orașului. Specific anilor ’60, atelierul pare a păstra patina timpului într-un context actual marcat de reocuparea fostelor ateliere și prăvălii și de apariția numeroaselor cluburi și baruri ce nu mai păstrează aproape deloc tangențe cu istoria locurilor pe care le ocupă.

Ca și în cazul altor proiecte semnate de Corvin Cristian, atenția pentru detaliu și grija cu care sunt recuperate elementele caracteristice spațiului trădează un stil unic de interpretare a memoriei unui loc. Spațiul este creat prin aranjarea meticuloasă a obiectelor utilizate într-un atelier de croitorie, iar întreaga amenajare mizează pe un efect textural al culorilor care oferă în permanență o senzație materială, tactilă și textilă a suprafețelor.

În ciuda tonurilor predominante de gri, spațiul este luminos și are un caracter deschis, marcând o ambianță intimă ce trădează schematismul, esențializarea și apropierea amenajării de povestea pe care timpul pare să o fi ocultat. De la băncuțele inscripționate cu numere de inventar până la mașinile de cusut, de la neoanele industriale aduse dintr-o întreprindere până la podeaua și pereții expuși, fiecare contrast material reușește să potențeze valoarea afectivă a locului. Singurul element care pare desprins de scenariul acestui spațiu reușește cu toate acestea să ofere locului toate trăsăturile sale dinamice – tejgheaua unică, la același nivel, pe care barmanul și clienții o împart despărțiți doar de fâșia de tablă, pune în dialog nuanțele prezente în acest spațiu și reconstituie scene și urme ale unor povești pierdute.

Text: Sabin Borș