O casă scobită


08.11.2012
Tipul proiectului: proiect în curs de execuție
Autor: manadelucru
Localitate: Afumați
Echipa de proiectare: Dorin-Ștefan ADAM, Mădălina IFTIMI
Proiectant general: SC Manadelucru SRL
Client: Ion Viorel
Anul execuției/finalizării: 2012
Fotograf: Cosmin DRAGOMIR

Printre cele mai mari temeri articulate la începutul proiectului pentru casa din Afumați,  s-a numărat aceea a dimensiunii. Era la sfârșitul perioadei de glorie în care metrii pătrați curgeau cu nemiluita, iar proprietarii casei încă se aflau sub vraja acestora. Ca practic toată lumea pe atunci, de la bloc trebuia să te muți într-o casă cât mai mare, pe un teren cât mai mare. 

Terenul în chestiune face parte dintr-o zonă urbanistică nou dezvoltată a localității Afumați. Peste drum, se află un câmp încă neocupat de case.
Teama legată de gabaritul depășit rezultat din temă a atras dupa sine și teama vis a vis de proiectarea unui obiect monobloc, cu o prezență brutală. Dincolo de scară, am și dorit să ieșim din logica obișnuită în noile periferii a unei cutii masive pur și simplu așezate într-o curte. Drept pentru care ne-am propus, de la bun început, un corp scobit, cu branhii care să lase casa să respire, și cu spații exterioare care să poată săpa spre interior.
Beneficiarii au precizat de la început că doresc un teren de tenis lângă casă, pe latura de est. Ca atare, clădirea se întinde până la limita de aliniere pe laturile de nord și vest pentru a degaja spațiul necesar în curte, către est. Branhiile și scobiturile de care vorbeam anterior se dezvoltă doar pe această fațadă (fațadă ce beneficiază de toată deschiderea curții), celalalte (de altfel și cele mai expuse vântului) fiind mult mai opace.

Pe de o parte, săpăturile în volum creează o diversitate de locuri intermediare – terase descoperite și acoperite, logii și curți interioare - și, în consecință, o relație mai complexă și mai puțin abruptă cu exteriorul. O altă consecință asupra structurii spațiale a a casei este potențarea efectul luminii naturale: de exemplu, terasa săpată în mijlocul volumului aduce lumina la nivelul mansardei, printr-un vitraj aflat sub bancheta terasei, pana în holul de intrare al casei, la parter.

Mansarda, care beneficiază de această terasă proprie, cu parapet înalt, ce permite și un anumit grad de intimitate, funcționează practic ca o casă separată. În prezent găzduiește o cameră pentru proiectii de filme, o bibliotecă cu loc de lectura deschis și un spațiu destul de generos pentru petreceri. Însă toate acestea vor putea fi subtil și ușor transformate într-un apartament pentru fiica proprietarilor, atunci când va fi cazul.
Terasa de la etajul 1 o protejează pe cea a livingului. A fost gândită ca o aripă de avion, care este susținută de patru stâlpi metalici, de secțiune circulară. Din păcate, aceștia au fost ulterior îmbrăcați și transformați într-unii pătrați, cu o prezență vizuală mai puternică. Tot în plus față de proiectul inițial (și din temerea beneficiarilor legat de cutremure) a apărut și un stâlp sub consola ce acoperă terasa de la etajul 1. 

Evoluția în șantier a proiectului a a mai dus la o schimbare. Inițial prevăzusem placarea cu lemn a scobiturilor; însă în momentul în care am văzut cum funcționează respectivele goluri în lumina soarelui, am decis să rămânem la un obiect tratat unitar, al cărui finisaj principal este lumina. 

 

 

1 comentariu:

Cristiana
8 Nov 2012 - 05:30 pm

Ce pacat sa ai asa o casa frumoasa cu geamuri uriase si sa trebuiasca sa le acoperi ca sa nu vezi vecinii burtosi si constructiile alaturate, cam prea alaturate...