Amenajare Pivniță


10.05.2011
Tipul proiectului: proiect executat
Autor: atelier TREI
Localitate: Timișoara
Echipa de proiectare: Codruța NEGRULESCU, Condruța POPA
Anul proiectării: 2010
Anul execuției/finalizării: 2010
Suprafața construită: 50 mp
Suprafața desfășurată: 50 mp
Fotograf: Ovidiu MICŞA

Spaţiul se află la demisolul unei case datând de la începutul secolului XX, aflată în cartierul Mehala, Timişoara. După ce ani de zile pivniţa, amenajată sumar, a funcţionat ca loc spontan de întâlnire şi socializare, fiind destinată aproape în exclusivitate bărbaţilor, beneficiarul a dorit rafinarea atmosferei și reamenajarea acestui nivel al casei, ca spaţiu hedonistic. Plăcerile savurate aici, urmau să fie: audiţia muzicală, degustarea de vin și jocul de bridge, iar spaţiul subteran urma să devină spaţiu de manifestare a libertăţii mentale, de comunicare și de exprimare a atitudinii individuale necenzurate.

Zona de audiţie (camera 1) are piesele de mobilier compuse dintr-o suită de sertare, acestea devenind tema repetitivă a mobilierului. Pe lângă conotaţia poetică (sertarul ca ascunzatoare și depozitar de secrete și amintiri), conotaţia psihologică (tendinţa bărbaţilor de a separa in minte lucrurile şi evenimentele), mobilierul are şi o clară destinaţie practică: el adăposteşte o impresionantă colecţie de muzică si filme, clasată pe teme și categorii.  Din acest motiv, mărimea compact-discului devine modulul dimensional al mobilierului. Totul conţine informaţie: biblioteca, comoda, chiar şi braţele şi corpul canapelei-birou.

Zona de degustare a vinurilor (camera 2) are ca piesă centrală barul, secondat de suporturile modulare de vin. Mobilierul custom-made este negru mat, încercând să păstreze nota sobră a preferinţelor cromatice masculine. Pentru ca atmosfera să nu devină solemnă, negrul corpurilor de mobilier a fost asociat cu blaturi din lemn de nuc.
Zona jocului de bridge (camera 3) se organizează in jurul mesei din stejar, cu o extraordinară calitate tactilă a suprafeţei lemnului (design Tom Dixon). Grupul de lămpi suspendate (semnate tot Tom Dixon) aruncă o lumina caldă, aurie, orientată asupra mesei și a cărţilor de joc, lăsând în penumbră feţele jucătorilor.  

Fără ca atmosfera să fie în mod evident dedicată publicului masculin, câteva detalii ale obiectelor trădează această predilecţie: lămpile lui Tom Dixon sau scaunele de bar, au piese auxiliare ale căror formă și material sunt derivate din tehnologia cu care designerul lucra în perioada în care pasiunea sa era motociclismul. Fotoliile Fredrik Farg “Coat Easy Chair” au forma inspirată de haina clasică masculină, iar materializarea s-a făcut aplicând principiile croitoriei. Covoarele din piele de vită, cusute conform tradiţiilor texane, amintesc și ele de preocupari tipic masculine.

La nivelul întregului spaţiu subteran se inregistrează o sincopă care rupe ritmul atmosferei descrise mai sus: pereţii din caramidă netencuită sunt acoperiţi în întregime cu vopsea albă  astfel încât, toate obiectele negre se profilează pe un fond delicat;  aceasta, poate pentru ca arhitectul amenajarii nu este de gen masculin. 

 

 

2 comentarii:

alexandra timpau
11 May 2011 - 12:57 am

catelu!

Ana Maghiaru
26 Dec 2011 - 05:57 pm

Sunt beneficiarul acestui proiect .Se poate spune ca,din punctul de vedere al beneficiarului,spatiul nu e deloc folosit.De ce?Pentru ca ,pentru mine,beneficiarul,realitatea nu e atit de frumoasa ca pozele expuse(in care apare si catelul meu...De ce? Pentru a da viata spatiului?).Sunt prea multe materiale si mult prea multe sertare si sertarase care mie imi evoca un om cotlanit,ce se ascunde de ceilalti si in special de el insusi.Nu,nu-mi place....Beneficiarul nu a ramas cu un spatiu pe care sa il foloseasca cu placere,a ramas doar cu regrete,f.multe regrete:regretul ca a cheltuit sume exorbitante pentru mobilier si regretul pentru alegerea arhitectei.Atit.....