Seducția Intervalului


09.06.2011
Numele complet al proiectului: Pavilionul României - a 53a ediție a Expoziției Internaționale de Artă - La Biennale di Venezia, 2009
Tipul proiectului: proiect executat
Autor: studioBASAR
Localitate: Veneția și Chicago
Echipa de proiectare: Alex AXINTE, Cristi BORCAN
Proiectant structură: Cristi BOTOI
Alți colaboratori: Arhitectură: Livia Andreea IVANOVICI; Curator: Alina ȘERBAN; asistent curator: Livia PANCU; Artiști: Ștefan CONSTANTINESCU, Andrea FACIU, Ciprian MUREȘAN; Comisar: Monica MORARIU (MCPN); Manager de proiect: Mirela DUCULESCU
Antreprenor general: Mob House (Veneția 2009)
Client: Veneția 2009 - Ministerul Culturii și Patrimoniului Național Chicago 2010 - The Renaissance Society at The University of Chicago, ICR New York și ICR București
Anul proiectării: 2009
Anul execuției/finalizării: 2009
Suprafața construită: 124 mp
Suprafața desfășurată: 124 mp
Fotograf: Arnold ESTEBAN, Tom Van EYNDE © The Renaissance Society at The University of Chicago, Cătălin RULEA, Dan VEZENTAN, studioBASAR

Conceptul curatorial (extras):
Proiectul pornește de la o observație aparent simplă – opera de artă într-o expunere plasează privitorul în relație cu o nouă realitate. Odată cu depărtarea de contextul originar de producție, opera devine scena unor “performanțe” de tip interpretativ generate de un întreg set de relații (formale, estetice, sociale și emoționale) între viziunea autorului, așteptările privitorului și circumstanțele particulare ale întâlnirii cu opera. Din această perspectivă, Seducția Intervalului propune o reflecție asupra expoziției ca structură spațială și temporală autonomă, semantic mobilă, marcată de o nouă ordine, unde realul și ficționalul, natura și artificiul sunt tratate împreună. Apropriind în lucrările lor elemente de natură narativă și scenografică inspirate de lumea teatrului, filmului și a literaturii, artiștii Ștefan Constantinescu, Andrea Faciu și Ciprian Mureșan se concentrează asupra stării de a fi spectator ca o condiție centrală ce alătură realitatea artei de realitatea socială. Asemeni schemei Artaudiene, Seducția Intervalului își propune să atragă subiectul în noua realitate nu doar ca observator, ci îl invită să identifice o rețea de motivații, de legături cauzale între multiplele pasaje, secvențe și treceri prezentate în expoziție pentru a asigura în final coerența întregului.” (Alina Șerban)

Conceptul organizării spațiale:
Am delimitat din clădirea Pavilionului României un obiect care umple pâna la refuz sala și își propune să detașeze vizitatorul de lumea exterioară prin amplasarea rotită față de clădire, traseul sinuos și materialitatea particulară. Includerea celor cinci sertare funcționale (camerele de vizionare ale lucrărilor) în volumul major se face în urma unui proces geometric imperfect, ‘cu rest’: ramân câteva spații surplus, spații pierdute, folosite ca locuri de trecere. Investim surplusul funcțional cu valoare, anulând ierarhia modernistă a spațiilor servite versus spații servante: intervalele obținute nu mai sunt doar spații de tranzit între doua sertare, ci zone de acumulare, de suprapuneri nedeterminate, de așteptare, de respirație și iluminare; teritorii de echilibru.

Veneția 2009 - Chicago 2010:
Când am imaginat în 2009 o structură spațială care să cuprindă lucrările artiștilor, am raportat această construcție la logica spațială a Pavilionului României din Giardini. Reconstituirea din mai 2010 de la The Rennaisance Society, a fost posibilă într-o galerie înrudită spațial cu Pavilionul României, însă fără ca cele două spații să fie și identice, de aici rezultând o nouă identitate, ușor modificată și împrospătată a parcursului interior și a relației dintre galeria gazdă și structura care o mobilează.