Carte: Arhitectură percepție și frică - Dana Pop
Arhitectură percepție și frică- Dana Pop, București: Paideia, 2016
"Călătoria sau mai precis incursiunea propusă este mapată explicit și fertil. Ea pleacă de la chestionarea critică a percepției spațiale și revizitarea calităților spațiului. Pentru a condensa vastitatea relațiilor imaginare, imaginate și percepute (de oricare din noi) între arhitectură și frică autoarea construiește câteva borne: loc, frică-fobii, cotidianul și fobiile sale - corespunzând capitolelor din carte. Fiecare din aceste borne au, la rându-le, notări semnificative menite să lămurească, să textureze, să nuanțeze și când este cazul să distingă. (...) Fobiile majore - claustrofobia, acrofobia și agorafobia sunt reinterpretate într-o cheie de lectură arhitecturală unde relația stimul și interacțiune cu mediul înconjurător sunt privite specializat prin percepția spațiului. Creatorul de spațiu - fiind sensibilizat la aceste aspecte - este înzestrat cu o partitură în pus, interpretarea ținând evident de registru personal."(extras din prefața semnată de Françoise Pamfil)
Studiul de față s-a născut din dorința de a cerceta un aspect mai puțin bătătorit al arhitecturii. Este vorba despre percepția spațiului, dar nu a oricărui tip de spațiu, ci a spațiilor care produc stări de frică. Această discuție se bifurcă rapid, pentru că subiectul poate fi abordat fie din prisma spațiului, care are potențialul de a cauza astfel de stări, fie din prisma individului care, din punct de vedere psihologic, are o constituție care îl face să fie predispus să manifeste reacții de frică la anumiți stimuli, chiar dacă aceștia nu produc astfel de reacții și în cazul altor persoane. Intrând un pic mai profund în subiect, devine brusc evident faptul că o astfel de incursiune nu poate fi realizată dintr-o perspectivă unidimensională, ci este vorba despre o cercetare pluri și interdisciplinară. Cu alte cuvinte, studiul trebuie contextualizat și explicat pentru că are, cu siguranță, implicații culturale, sociale, psihologice, și chiar și geografice.
Din punct de vedere arhitectural, existența fobiilor ridică anumite probleme. În primul rând este vorba despre spontaneitatea apariției acestei frici incontrolabile. Nu putem pronostica, cu precizie, când, unde sau în ce context anumite caracteristici ale spațiului vor declanșa fobii în cazul anumitor persoane, deoarece fobia este o chestiune de percepție, o problemă intrinsecă individului, fără a depinde de caracteristicile fizice ale spațiului. Pe de altă parte, nu putem, totuși, ignora numărul relativ mare de persoane care experimentează astfel de frici sau anxietăți. Cu toate acestea, din punctul de vedere al proiectării, putem jongla cu anumiți parametri, astfel încât să asigurăm un anumit grad de confort nu doar obiectiv – din punctul de vedere al siguranței în exploatare –, ci și subiectiv– din punct de vedere psihic. Încă există destul de puține inițiative, proiecte sau studii, proiecte de cercetare în acest domeniu, singurele exemple de experimente spațiale fiind cele care, mai degrabă, încearcă săinducăo stare de frică, de anxietate, pentru a accentua impactul pe care îl are spațiul, pentru a accentua mesajul transmis.
