Amenajare și modernizare Parc Izvor


06.02.2011
Tipul proiectului: studiu
Autor: SYAA
Localitate: Bucureşti
Echipa de proiectare: Eliza YOKINA, Sebastian Lupea, Elena Dragu
Proiectant general: Soare & Yokina Arhitecți Asociați SRL
Client: Primăria Capitalei
Anul proiectării: 2010
Suprafața construită: 160.000 mp
Suprafața desfășurată: 160.000 mp

Amplasamentul Parcului Izvor este un loc încărcat de semnificație, un loc încercat de-a lungul ultimilor ani. Dupa ștergerea de pe fața orașului a unor numeroase zone cu încărcătură istorică (Dealul Arsenalului, cartierul Uranus, precum și zonele ce au fost străpunse de marile bulevarde), parcul Izvor a fost terenul unei permanente intenții de reconfigurare, care în anul 2000 a luat forma unui concurs internațional de urbanism: București 2000. Deși a fost anunțat un câștigător al concursului  - von Gerkan, apreciat pentru maniera în care a integrat zona rezultată a demolărilor în vechiul țesut, tratarea echilibrată a axelor, adecvarea conexiunilor și a construitului, acest demers a luat sfârșit înainte de a începe. Parcul Izvor a rămas undeva între spațiu verde și permanentă intenție de a urbaniza zona adiacentă Casei Poporului.

Astăzi, deși este unul dintre puținele puncte verzi ale centrului Bucureștiului, deși are o poziție privilegiată din punct de vedere al poziționării, nu este exploatat direct proporțional cu aceste avantaje majore de care se bucură. El este în prezent o zonă verde de deservire a monumentalității Casei Poporului, organizată și amenajată sumar după o axă de compoziție centrală. Datorită acestei organizări și lipsei de legături viabile cu orașul, parcul nu este exploatat ca spațiu verde central. Neprotejat de influența directă și neplacută, atât la nivel vizual - estetic cât și psihic, față de cele 4 artere de circulație care îl delimitează: Splaiul Independenței, Bulevardul Libertății, Bulevardul Națiunilor Unite, str. B. P. Hașdeu, parcul rămâne un loc nepopulat în comparație cu alte parcuri din centrul Bucureștiului. Parcul nu dispune de trasee și legături reale și coerente cu punctele de atracție din jur: Muzeul Național de Artă Contemporană, cartierul Uranus și zona centrului vechi, fiind practic izolat în mijlocul orașului.

În contextul actual al strategiilor de dezvoltare a centrului Bucureștiului se impune transformarea parcului într-un parc urban reprezentativ și înscrierea lui ca punct de reper și atracție pe harta verde a Bucureștiului.

Demersul reamenajării parcului face apel la memoria locuitorilor Bucureștiului, propunându-se refacerea traseelor străzilor și reliefului cartierului Uranus, așa cum era el înaintea demolărilor din anii ‘80. Aleile parcului se decupează după amprentele vechilor străzi la scara 1:1, insulele construite devin insule verzi. Pe aleile-străzi se vor amplasa dotările publice aferente parcului: piste de bicicliști, locuri de joacă pentru copii, bănci, mese de ping-pong, astfel încât animația urban-umană a vechilor străzi să fie readusă în memorie, chiar dacă în alt context. Făcând apel la memorie printr-un gest simbolic, vom planta câte un copac în locul fiecărei case demolate.

Propunerea de amenajare implică și introducerea unei axe verticale, diferită față de axele existente, prin aplicarea topografiei anterioare, punctul culminant constituindu-l refacerea simbolică a dealului mănăstirii Mihai-Vodă prin construirea unui memorial al vechiului București sub forma unei galerii îngropate.

Din punct de vedere socio-cultural, se dorește transformarea parcului într-o platformă de întâlnire și socializare, coerent integrată în traseul cultural al Bucureștiului atât din punct de vedere funcțional cât și estetic, într-o anticameră ce adună trasee din centrul istoric al Bucureștiului, Parcul Cișmigiu, Dâmbovița, Zona Bisericii Mihai Vodă, Muzeul Național de Artă Contemporană și cartierul Uranus.

 

 

2 comentarii:

Petri Ageu - lemon architecture
7 Feb 2011 - 06:06 pm

Intresant si felicitari.

anonimyty
25 Jan 2012 - 02:56 pm

lol!... acuma vad,... unde zici ca e locul de joaca?