INTERVIU: Corvin Cristian

Evit efortul de a căuta idei prin zone îndepărtate și mă limitez la « reconstituire » în sensul aproape literal. E și din spirit de frondă față de orașul ăsta care și-a făcut o carieră din ștergerea urmelor.

Sabin Borș: Pentru că nu cred că lucrările tale sau activitatea ta mai au nevoie de o introducere, aș începe prin a te întreba cum a avut loc pentru tine trecerea de la arhitectură la scenografie și art direction?

Corvin Cristian: Din întâmplare. În studenție, lumea arhitecturii mi se părea prăfuită și neinteresantă (și cred că așa și era pe vremea aceea). Acum încerc să fac trecerea înapoi.

 

Sabin Borș: În ce măsură se poate spune despre arhitectură că este un „scenariu”?

Corvin Cristian: 100%

 

Sabin Borș: În lucrările tale, arhitectura și designul se întorc de cele mai multe ori asupra unei condiții prealabile, iar produsul finit este, până la urmă, mai mult decât o interpretare – este o reconstituire... În ce măsură crezi că arhitectura ține de o astfel de reconstituire? În fond, arhitectura este în permanență arhitectură a unor spații imaginare...

Corvin Cristian: La mine acest demers ține mai mult de comoditate: evit efortul de a căuta idei prin zone îndepărtate și mă limitez la « reconstituire » în sensul aproape literal. E și din spirit de frondă față de orașul ăsta care și-a făcut o carieră din ștergerea urmelor.


Sabin Borș: Care sunt valorile și calitățile pe care cauți să le accentuezi într-un spațiu, și cum ia de fapt naștere pentru tine povestea pe care o spune un proiect? Proiectele tale imprimă o atmosferă unică spațiului, unde fiecare poate fi un actor. Mă gândesc spre exemplu la Nemo, la Laborator... Pe de altă parte, Lacrimi și sfinți e mai mult decât o poveste, este deja și un proces de metaforizare...

Corvin Cristian: Valoarea cea mai importantă e povestea. Subiectul. Și apoi, să fie bine povestit. Povestea ia naștere de multe ori din întâmplare, dintr-o coincidență, cu puțin noroc. Fără « metodă ». Pur și simplu se fac niște conexiuni pe care nu am cum să le explic și apare ideea, de obicei în prima zi. De multe ori nu apare și atunci nu mă apuc de acea lucrare ca să evit eșecul. Destul de prozaic.

Sabin Borș: În ce măsură arhitectura sau designul interior pot contribui la o reînviere efectivă și actuală a istoriei unui loc?

Corvin Cristian: Pentru unii lucrurile astea nu au valoare și nu poți reînvia nimic. Pentru alții, o cărămidă reînvie o epocă.


Sabin Borș: Există o atenție deosebită pentru detaliile cele mai mici în toate proiectele tale, de la elementele decorative la fonturi... Cum are loc dialogul între povestea unui spațiu și elementele sale decorative specifice, și inserțiile de elemente contemporane, de la fonturi și Lego la lămpile sau scaunele Tom Dixon...?

Corvin Cristian: Constructorii sunt de părere că nu există atenție pentru detalii sau că le primesc tardiv :). Dialogul între elemente este implicit. Nu suport incoerența.


Sabin Borș: Utilizezi în permanență vopseluri în game restrînse, forme simple, aparent ușor de desenat și executat, care nu sunt însă niciodată întâmplătoare. Care e partea cea mai dificilă a procesului de design?

Corvin Cristian: Diferă de la lucrare la lucrare. Procesul de design în sine nu este dificil. De curând, am avut o lucrare fără nici o parte dificilă :). La alta, dificilă a fost relația cu constructorul. Cel mai dificil este atunci când șchioapătă comunicarea cu clientul.


Sabin Borș: Știu că treptele masive ale scării ce duce la subsolul Lacrimi și sfinți au fost prelucrate din grinzile recuperate pentru plafonul sălii de sus. Cum apar astfel de soluții și de ce este, pentru tine, atât de importantă recuperarea tuturor elementelor ce pot fi păstrate?

Corvin Cristian: Păi este atât o chestiune de principiu cât și de eficiență.

Sabin Borș: Atenția pentru detaliu se amestecă întotdeauna cu spontaneitatea unui gest. În ciuda simplității aparente a compozițiilor tale, structurile pe care le descrie fiecare proiect sunt foarte complexe, reduse însă la un dat esențial. Ce înseamnă pentru tine această esență și ce anume încerci să transmiți prin intermediul proiectelor tale?

Corvin Cristian: Din nou trebuie să spun că în realitate este destul de prozaic. Încerc să transmit ceea ce vrea clientul să transmită doar că, trecând prin filtrul meu, transmit distorsionat.


Sabin Borș: Cum ai reușit să atragi atenția antreprenorilor și să-i convingi de astfel de abordări? Ce rol a jucat aici experiența ta în scenografie?

Corvin Cristian: Experiența mea în scenografie îi bulversează pentru că în scenografie totul e mai volatil. Nu reușesc să fiu planificat în sensul în care și-ar dori un constructor sau, mă rog, reușesc dar schimb foarte des planul dacă îmi mai vin alte idei. Îmi este foarte jenă câteodată pe șantier pentru că în fața celor ce au lucrat pare că sunt nehotărât când eu doar încerc să îmbunătățesc soluțiile. Dar cei ce s-au obișnuit intră și ei în jocul ăsta și (cred că) se amuză.

Vezi și Corvin Cristian.