Traseu de arhitectură Arghir CULINA

Arghir CULINA (scris uneori şi CULINĂ) este imaginea unei evoluţii stilistice a primei jumătăţi a secolului 20 într-o Românie care încuraja şi răsplătea creativitatea, oamenii de afaceri şi antreprenorii. Arhitectul CULINA este o poveste de succes cu un final amar, cauzat de schimbarea atmosferei politice de după cel de-al Doilea Război Mondial. Regimul politic de după Martie 1945 l-a retras din viaţa profesională, pentru ca, mai târziu, să îi sechestreze toate proprietăţile arhitectului, şi să încerce (destul de eficient) să îl şteargă din memoria culturală a Bucureştiului şi a României. Din acest ultim motiv datele biografice sunt, din păcate, destul de puţine sau deduse.

Traseul pe care îl iniţiem este unul ghidat prin pliantul de faţă şi prin adresa web, pe care ne propunem să postăm mai multe informaţii legate de arhitect pe măsură ce le identificăm. Principiul de organizare a ordinii staţiilor din traseu a fost unul strict geografic, nu cronologic, tocmai pentru că ne dorim ca publicul (deopotrivă turişti şi Bucureşteni) să viziteze clădirile pentru a nu pierde amintirea arhitectului. Acest fapt nu inseamnă că o categorisire cronologică nu ar fi bine venită. De fapt însăşi etapizarea cronologică a amprentei stilistice a lui CULINA a fost ceea ce ne-a atras atenţia. Din punct de vedere stilistic identificăm trei perioade: eclectică şi Neoromânească, Art Deco cu influenţe Neoromâneşti şi Art Deco propriu-zis. În perioada eclectică şi Neoromânească se simte amprenta arhitectului Eracle LĂZĂRESCU în lucrări ca: Vila Mincu din parcelarea Ioanid, vila din Aleea Alexandru nr. 4, Tribunalul din Piteşti, Casele Grigore Coandă din Piteşti, Hotelurile Louvre (Capitol) şi Palace (Cişmigiu) şi socluri de sculpturi; spre perioada Art Deco cu influenţe Neoromâneşti arhitectul face tranziţia prin Hotel Paris (Muntenia), Imobilul din Hristo Botev 3 şi vila Kimon LOGHI, pentru ca apoi să creeze lucrări ca Imobilul Societăţii Generale de Asigurare Dacia România, Căminul Studenţilor la Medicină şi Hotel Stănescu. Proiectele pentru imobilele din Şerban Vodă şi Jean Louis Calderon, hotelurile Liric (Opera), Union şi Ambasador şi vila Emil PRAGER Arghir CULINA adoptă un Art Deco apropiat de modernism.

Având în minte această evoluţie stilistică palpabilă a lui CULINA, volumul şi calitatea operei sale am dezvoltat în cadrul Ordinul Arhitecţilor din România, Filiala Teritorială Bucureşti acest proiect cultural dedicat memoriei arhitectului şi creaţiei sale. Mai jos cânteva din lucrările cuprinve în traseul cultural.

Hotel Cişmigiu - 1912-13 Bulevardul Regina Elisabeta 38


Una dintre clădirile emblematice ale Bucureştiului, fostul Hotel Palace este o clădire de factură eclectică cu faţade decorate cu fineţe şi moderaţie. Faţadele sunt împărţite în trei registre: parter şi mezanin, cu deschideri ample şi bosaj pronunţat; registrul median şi mansarda. Registrul median este mai auster, prezentând elemente decorative strict sub forma ancadramentelor simple, a consolelor, a feroneriei de parapeţi şi a amplei cornişe. Registrul mansardei a avut de suferit în urma recentei renovări – iniţial mansarda era mult mai compactă, gazduind doar rândul de lucarne cu ancadrament şi arc în plin-cintru. Altfel, lucrările de consolidare şi restaurare a faţadelor au avut un efect revitalizant mult aşteptat pentru clădirea situată central, până nu demult părăsită. Imobilul a fost proiectat pentru familia vărului lui Arghir CULINA, inginerul Nicolae Nacu PISSIOTA, care a şi semnat proiectul de rezistenţă.

Hotel Capitol (Louvre) - 1911-12 Calea Victoriei 29


Ca urmare a unui incendiu în anul 1911 Hotelul Louvre (sau Luvru - denumirea de atunci a imobilului aflat la intersecţia Străzii Constantin Mille cu Calea Victoriei) este remodelat şi extins de CULINA. Cele două aripi ale clădirii care corespund fronturilor de străzi sunt racordate printr-un volum de colţ cilindric, vertical, acoperit cu o cupolă decorată. Prin acest volum arhitectul rezolvă şi aparatul de intrare, modificat astăzi faţă de imaginea iniţială, alături de o bună parte din parter. Faţada este realizată din trei registre principale, cel median şi cel superior fiind împărţite în câte două registre secundare fiecare. Registrul median are rolul de a 'dizolva' gradual desenul de bosaj al faţadei, astfel încât acesta devine aproape insesizabil pentru subregistrul median superior, dominat de pilaştri angajaţi de ordin colosal. Faţada care închide piaţa Fântânii Sărindari (Piaţa Tricolorului), paralelă cu Hotelul Bulevard are registrul superior împărţit diferit decât cel al faţadei dinspre Calea Victoriei, micşorând mansarda la un singur nivel şi înălţând astfel suprafaţa faţadei. Silueta eclectică a hotelului Capitol rămâne aproape neschimbata, cu excepţia parterului, desigur, de 100 de ani.

Imobilul Union Building - 1931 Strada Ion Câmpineanu 11

Fără îndoiala una din principalele imagini Art Deco ale oraşului, Hotelul Union creează o siluetă zigurat specific stilului vizibilă atât din intersecţia Căii Victoriei cu Strada Câmpineanu cât şi de pe Strada Academiei. Volumul elansat de colţ, susţinut de o serie de elemente decorative verticale, este flancat de cele două aripi ale clădirii construite în lungul străzilor Câmpineanu şi Biserica Enei. Cele două corpuri de clădire cu retrageri succesive subliniate de registre de balcoane acoperite (sub forma unor loggii dar ataşate faţadelor) pun şi mai mult în valoare rezolvarea de colţ. Alternarea şi suprapunerea formelor concave şi convexe în proiecţia faţadei sunt menite să genereze iluzia de înălţime, arhitectul urmărind să obţină o imagine de zgârie-nori cu numai nouă etaje, din care două strict decorative. Eleganţa hotelului este susţinută atât în prezent cât şi în imaginile de epocă de alt imobil semnat CULINA vis-a-vis de acesta, flancând intrarea pe acest segment de stradă.

Hotel Ambasador Hotel - 1936-37 Bulevardul General Gheorghe Magheru 10

Poate cea mai cunoscută operă a arhitectului Arghir CULINA Hotelul Ambasador este construit pe terenul fostului Garaj Mihăescu, pentru C. MIHĂESCU şi pentru autor însuşi. Gândit iniţial ca imobil de locuinţe într-o linie mai apropiată de estetica Streamline a stilului Art Deco, clădirea este materializată cu funcţiunea de hotel şi într-un limbaj monumental al aceluiaşi stil, folosind coloane poligonale în plan, stilizate, care se dezvoltă pe înălţimea a cinci niveluri. Cu un parter comercial dezvoltat pe toată lungimea deschiderii terenului la Bulevardul Magheru, hotelul de douăsprezece etaje se dezvoltă în jurul unei curţi de onoare care începe de la primul etaj, retragerile progresive ale etajelor ţinând cont şi de acest 'buzunar' al faţadei. Înălţimea de cornişă reglementată a bulevardului este subliniată de umbra generată de copertina liniară a etajului şapte, care este străpunsă de două elemente verticale simetrice, pline dar zvelte.

Vila Mincu - anii 1910' Bulevardul Dacia 60

Mărturie importantă a perioadei de început a carierei arhitectului, locuinţa de factură Eclectic-Neoromânească din Parcelarea Ioanid îmbină motive tradiţionale cu elemente decorative eclectice. Intrarea principală poziţionată pe o faţadă laterală este marcată de un volum detaşat de nivelul faţadei şi de acoperiş. Ancadramentul intrării este continuat de cel al ferestrei de la etajul întâi şi de un ansamblu de trei ferestre cu arce-acoladă care sprijină pe coloane Neoromâneşti. Acelaşi volum şi ansamblul de ancadramente este reluat cu mici variaţii (două ferestre la etaj) pe faţada dinspre Bulevardul Dacia. Silueta masivă a imobilului este îndulcită de dantelăria ancadramentelor, a frizelor, a cartuşelor şi a altor elemente decorative atent compuse în desenul faţadelor.

Vilă - anii 1910' Aleea Alexandru 6

Vila de factură neoromânească, operă comună a arhitecţilor Eracle LĂZĂRESCU şi Arghir CULINA, are o compoziţie de faţadă asimetrică, deşi corpul cel mai avansat al imobilului are o axialitate verticală. In urma modificărilor recente suferite de volumetria acoperişului, vila este schimbată radical, cu terasa de la etaj închisă şi copertina Neoromânească dispărută. Din acest motiv, fotografia prezentată este extrasă din revista Arhitectura din 1925. Volumetria elansată a traveei centrale este în continuare susţinută de proporţiile zvelte ale ferestrelor de la parter şi etaj şi de coşul subliniat de multiple brâie. Probabil una din primele lucrări ale lui CULINA, o găsim importantă, deoarece, alături de Clădirea Tribunalului din Piteşti şi a unor imobile din ansamblul Pasagiului Imobiliara, este o dovadă a colaborării sale timpurii cu Eracle LĂZĂRESCU.

Vila Emil PRAGER - 1930-32 Strada Paris 47

Probabil ca urmare a unei bune colaborări dintre CULINA şi inginerul Emil PRAGER (1888-1985) în timpul construirii imobilului din Bulevardul Regina Elisabeta 44, acesta din urmă îi comandă arhitectului un proiect pentru locuinţa proprie aflată în Piaţa Quito. Ancorat în prezent, beneficiarul acceptă sau, poate chiar solicită, o locuinţă Art Deco. Volumul masiv este brăzdat de un brâu profilat decorativ care porneşte de sub copertina de intrare, ocoleşte o fereastră de colţ şi este continuat de una din pergolele de beton armat. Colţuri rotunjite şi canelate, registre riflate, copetine, pergole aerisite din beton armat şi un motiv de zigurat completează aerul Art Deco al elegantei locuinţe. La fel ca Arghir CULINA, Emil PRAGER a avut mult de pierdut prin naţionalizările din anii '50, fiind obligat, printre altele, şi să-şi împartă această locuinţă cu alte familii.

 

de Răzvan LĂCRARU și Mihaela LĂCRARU

Acesta este un proiect cultural finanţat din Fondul de Timbru de Arhitectură al OAR (Ordinul Arhitecţilor din România) şi din fonduri proprii.

Broșura traseului și mai multe informații despre lucrările lui Arghir Culina găsiți pe blogul proiectului.