INTERVIU: Monumente Uitate

Monumente Uitate a lansat o nouă versiune a site-ului, eveniment ce ni s-a părut un bun prilej să aflăm mai multe despre proiect de la inițiatorii lui. Echipa proiectului este alcătuită din Anca Majaru, Cristina Chira, Irina Leca, Radu Florea, Alina Chiciudean, Raluca Bărbulescu, Carmen Vasile și Laura Chira. La întrebări a răspuns Cristina Chira.

Adriana Măgerușan: Site-ul Monumente Uitate a pornit de la un proiect de școală. Povește-ne cum s-a ajuns de la o tema de școală la un site complex ce conține o uriașă bază de date cu ansambluri nobiliare extraurbane din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.

Cristina Chira: Proiectul a fost într-adevăr inițiat ca un proiect studențesc în 2008, de dna. prof. Anca Brătuleanu. Răspunsul studenților care au mers pe teren în căutarea ansamblurilor nobiliare din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș a fost atât de puternic, încât s-a hotărât formarea unei echipe de oameni care să ducă proiectul mai departe. Se dorea obținerea unui inventar complet al acestor monumente. Echipa (din care am făcut parte și eu și colega mea, Anca Majaru) s-a ocupat de organizarea materialul adus, de gestionarea plecărilor pe teren ale studenților care au participat la proiect în perioada 2009-2011 și de promovarea proiectului. Proiectul a prins și în afara Universității de Arhitectură. Am fost contactați de oameni din alte domenii (de exemplu, Irina Leca, istoric de artă) care au vrut să se alăture proiectului și au dat activității noastre noi impulsuri.

În plus, ceea ce la început a fost fascinație romantică pentru ruine și palate năpădite de vegetație, s-a transformat în timp într-o înțelegere din ce în ce mai cuprinzătoare a fenomenului ansamblurilor nobiliare, din punct de vedere istorico-social și, în contemporaneitate, ca o componentă (neglijată dar prezentă) a peisajului rural transilvănean. Ne-am dat seama că ansamblurile nobiliare sunt prinse într-un sistem complex de relații economice, sociale, culturale și spațiale și am început să urmărim transformarea acestora până în prezent. Ne-am „îndrăgostit” din ce în ce mai tare de aceste monumente pe care încercăm acum să le aducem în atenția opiniei publice, sperând că vor putea fi salvate, măcar o parte din ele. În orice caz, impresia mea este că de la începutul proiectului, situația ansamblurilor nobiliare a început să se schimbe și vizibilitatea lor a crescut.

AM: Multă vreme imaginea Monumente Uitate a fost Palatul Haller din Coplean (jud.Cluj). De ce l-ați ales tocmai pe acesta ca imagine a site-ului?

CC: Palatul Haller încă este unul din monumentele „favorite” ale proiectului. Ceea ce ne-a impresionat și, credem noi, impresionează pe oricine, este contrastul dintre frumusețea clădirii (în special a ancadramentelor cu scoici) și starea de ruină în care se afla, totul suprapus peste goliciunea peisajului de câmpie. Ni s-a părut că imaginea aceasta rezumă cel mai bine obiectul proiectului Monumente Uitate: edificii valoroase în stare critică în mediul rural. Ne-a plăcut de asemenea sentimentul pe care îl transmite palatul: un amestec de nostalgie după vremuri trecute cu dorința de a vedea acest monument recuperându-și măcar o parte din strălucire, senzația de părăsire și surpriza descoperirii. De asemenea, clădirea este deosebit de valoroasă din punct de vedere arhitectural.

AM: În perioada comunismului reședințele extraurbane au primit funcțiuni improprii ceea ce le-a afectat. După căderea comunismului multe au fost abandonate și degradarea lor a fost și mai accelerată. Dați-ne câteva exemple unde s-au întâmplat degradări rapide în doar câțiva ani?

CC: Pe parcursul celor 4 ani în care s-a desfășurat proiectul, unele obiective au fost vizitate de mai multe echipe în ani diferiți, și am avut surpriza neplăcută să constatăm că monumentele se degradează de la un an la altul într-un ritm alarmant. Poate cel mai dramatic caz este reședința familiei Bethlen din Boiu, un sătuc din județul Mureș, aflat în apropiere de Sighișoara, care se afla deja în stare de ruină în 2008, când a fost vizitată de prima echipă. Acoperișul și planșeul intermediar se prăbușiseră, astfel încât nu mai rămăseseră în picioare decât zidurile exterioare, dar în 2010 următoarea echipă ne-a adus imagini în care se prăbușise și fațada principală, ceea ce e o pierdere importantă pentru un monument. Astă vară mai era doar o grămadă de pietre. Un alt exemplu este Castelul Kornis din Mănăstirea, folosit de comunitatea locală ca groapă de gunoi și sursă de materiale de construcții. Chiar și Palatul din Coplean, menționat anterior, a ajuns în starea actuală în ultimii 20 de ani.

AM: Aparent cea mai tristă situație e atunci când monumentul este abandonat și devine ruină. Există și situații în care intervențiile de restaurare sau întreținere asupra monumentului au făcut mai mult rău decât bine? Puteți da exemple de astfel de situații?

CC: Din păcate, cele mai multe cazuri de intervenții asupra monumentelor istorice pe care le-am văzut sunt dăunătoare monumentului. Începând cu tehnicile de restaurare folosite, care nu numai că nu conservă elementele de valoare ale clădiriii, dar chiar pun în pericol supraviețuirea monumentului în viitor (mă refer la prea des întâlnita practică de a folosi beton în cazul clădirilor construite din cărămidă și mortar de var) și terminând cu aspectul clădirii, pare că toate restaurările au mai degrabă ca scop compromiterea definitivă a monumentului, decât salvarea lui. Din câte am observat, principala problemă este lipsa de educație și de înțelegere a ideii de restaurare, din partea proprietarilor, a autorităților și chiar a firmelor de construcții. De multe ori, „autorilor” restaurărilor (de la toate nivelurile) le place clădirea rezultată, chiar dacă, după standarde estetice sau „științifice”, restaurările în cauză sunt un dezastru. Restaurarea este încă un subiect de nișă în România, chiar dacă toată lumea crede că se pricepe. Mă voi abține de la a da exemple de intervenții necorespunzătoare, dar vă invit să intrați pe site-ul nostru și să le descoperiți singuri, să vă lăsați surprinși.

AM: Care sunt cazurile în care  reședințele nobiliare au avut parte de un destin fericit în ultimii ani?   

CC: Destinul fericit implică nu numai restaurarea clădirii în sine ca obiect, ci și găsirea unei funcțiuni care să asigure supraviețuirea economică a clădirii și introducerea ei în circuitul contemporan. Există câteva povești de succes. Poate că cea mai cunoscută este cea a Palatului Bánffy de la Bonțida, jud. Cluj, unde există un Centru de Specializare a Patrimoniului Construit creat de Transylvania Trust și unde pe măsură ce palatul este restaurat, sunt pregătiți și meșteri restauratori și sunt găzduite evenimente culturale (secțiuni ale TIFF, festivaluri). Un alt exemplu de reabilitare reușită este cel al Reședinței Apafi de la Mălâncrăv, jud. Sibiu, restaurată cu gust prin eforturile Mihai Eminescu Trust și transformată în casă de oaspeți. Mai poate fi citate Castelul Kálnoky de la Micloșoara, jud. Covasna, în curs de restaurare prin Kalnoky Conservation Trust.

Deseori, exemplele pozitive vin din partea asociațiilor și fundațiilor care doresc regenerarea localităților din aria lor. Aceste organizații ajută, cu pași mici și departe de ochii lumii, la renașterea meșteșugurilor tradiționale, învățând localnicii să facă lucruri care veneau natural în urmă cu câteva decenii. Astfel, membri comunităților locale învață să prețuiască vechile tehnici și materiale, pe care poate le desconsiderau în fața celor moderne, și se formează ca meșteri, putând lucra pe viitor și în alte proiecte.

Desigur, există și proiecte de restaurare întreprinse de statul român. Chiar anul acesta fostele reședințe ale familiei Károlyi din Carei și Ardud au fost redeschise publicului după o restaurare de câțiva ani ce s-a derulat prin programul REGIO.

AM: Care ar fi cel mai rău scenariu posibil pentru ansamblurilor nobiliare extraurbane din Transilvania? Câte din ele ar putea dispărea într-o perioadă foarte scurtă, în absența unei politici de restaurare?

CC: Așa cum rezultă și din întrebările anterioare, o mare parte din ansambluri vor dispărea de tot, sau vor intra iremediabil pe panta ruinării, o altă parte riscă să fie restaurate cu bună-intenție, dar cu rezultate „rele”. Tocmai în eventualitatea acestui scenariu trist, dar posibil, proiectul Monumente Uitate și-a propus să stocheze într-o arhivă digitală imaginea clădirilor așa cum se prezintă ele astăzi, sperând totuși și încercând să împiedice ca acest lucru să se întâmple.

AM: ...și care ar fi cel mai bun scenariu posibil? Ce funcțiuni ar putea primi aceste ansambluri și de unde ar putea veni banii pentru restaurarea și conservarea lor?

CC: Nu există o rețetă general aplicabilă care să promită un succes sigur. Soluțiile depind foarte mult de regimul de proprietate al clădirii – dacă este în administrația autorităților locale, a statului român, a moștenitorilor etc – și de starea de conservare a clădirii. Restaurarea și întreținerea unui ansamblu nobiliar este costisitoare și cere astăzi un talent antreprenorial deosebit, astfel încât este greu pentru un proprietar-persoană privată să-și salveze palatul, în absența unor resurse materiale substanțiale. În majoritatea cazurilor, proprietarii găsesc soluții ca transformarea monumentelor in pensiuni, hoteluri de lux sau locuințe. Problema apare în cazul monumentelor care aparțin de administrația locală. Noi credem că, în aceste cazuri, o politică de restaurare ar trebui să aibă la bază comunitățile locale. Soluția ar trebui să vină de la acestea, care ar putea adăposti în aceste clădiri diverse funcțiuni de care au nevoie. În locul construirii unei școli noi, a unui dispensar nou, a unui cămin cultural nou, ar putea fi folosite vechile clădiri, cu condiția ca acestea să fie restaurate, utilizate și tratate ca niște adevărate monumente istorice. Această refuncționalizare se întâmplă uneori, însă nu totdeauna condițiile sunt respectate. Calitatea de monument este deseori sacrificată de dragul confortului și a modernizării (tâmplărie pvc, termoizolare, materiale moderne). Ne lipsește cultura monumentului istoric, avem o aplecare (nu neaparat rea, dar estetic și axiologic chestionabilă) spre nou și modernizare.

De asemenea, o soluție ar putea fi promovarea puternică a exemplelor de bune practici existente la nivelul altor comunităților locale unde există astfel de monumente, în speranța că vor înțelege beneficiile unei astfel de intervenții și vor afla cum se pot implementa astfel de proiecte.
În ceea ce privește posibilitățile de finanțare, acestea pot veni fie de la autoritatile locale – care, dacă tot  atrag fonduri pentru modernizarea clădirii, pot folosi acești bani și respectând calitatea de monument -, prin intermediul programelor de finanțare, parteneriatelor public-private. De asemenea, în cazul în care proprietarul nu are o viziune și nu dispune de resurse, clădirile pot fi concesionate către alte entități pe baza unui contract în care să se ceară restaurarea clădirii.

AM: Dacă ar să faceți un itinerariu de 7 obiective pentru cineva care vrea să cunoască arhitectura reședințelor extraurbane din Transilvania, unde l-ați trimite?

CC: E dificil să aleg numai șapte. Dar, dacă ar fi să alegem cele mai reprezentative monumente in functie de stilurile arhitecturale, aș enumera pentru perioada Renașterii, Castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă, jud. Alba și Castelul Bethlen de la Criș, jud. Mureș. Ar urma apoi Palatul Bethlen din Sânmiclăuș, jud. Alba. Dintre ansamblurile baroce ar trebui menționate Palatul Bánffy din Bonțida, jud. Cluj, Palatele Teleki din Gornești și Dumbrăvioara, jud. Mureș. Pentru romantism, Castelul Károlyi din Carei, jud. Satu-Mare. Lista este însă mult mai lungă.

AM: În prezent site-ul este gestionat de Asociația ARCHÉ, în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”. Ce își propune Asociația ARCHÉ?

CC: Asociația ARCHÉ a fost înființată de coordonatorii proiectului Monumente Uitate (Anca Majaru, Cristina Chira, Irina Leca, împreună cu Alexandra Stoica și Alina Chiciudean) la începutul anului 2012, tocmai pentru a ne putea desfășura neîngrădiți și a ne extinde activitatea. ARCHÉ este un ONG care își propune să desfășoare activități de cercetare, protecție, conservare, restaurare, promovare și punere în valoare a patrimoniului. Numele asociației vine din grecescul „arche” și face trimitere la particula „arh” din „arhitect” și „arheolog”, semnificând „principiu”, începutul tuturor lucrurilor. Numele asociației se și citește „arhe”. În 2012 am obșinut o finanțare AFCN (Administra'ia Fondului Cultural Na'ional) pentru proiecte editoriale online, iar în continuare vrem să continuăm cu cercetarea și promovarea ansamblurilor nobiliare.

AM: Ce aduce nou versiunea 2.0 a site-ului Monumente Uitate?

CC: În primul rând, site-ul are acum și o versiune în limba engleză, care nu este încă activă, dar lucrul e pe ultima sută de metri. Versiunea în limba engleză ne oferă o mai bună vizibilitate și o deschidere mai mare, în special la nivel internațional. Fenomenul ansamblurilor nobiliare este unul comun țărilor europene și există deja cercetări și studii transdisciplinare și transnaționale pe această temă (de exemplu, proiectul Palatium www.courtresidences.eu). Site-ul încearcă să atragă atenția asupra reședințelor nobiliare de pe teritoriul României, pentru a le integra în marea familie a arhitecturii europene.

În al doilea rând, proiectul a trecut printr-o schimbare de imagine. Avem un nou logo, care păstrează vechea idee, monumente-nu-uitate, și am refăcut design-ul site-ului.

Al treilea punct urmărit a fost o mai mare utilitate și o mai bună funcționalitate. Am încercat să aducem detalii suplimentare față de cele existente pe vechiul site privind situația în prezent a ansamblurilor nobiliare, accesibilitate, funcțiune, localizare exactă pe hartă. De asemenea, am introdus un motor de căutare după mai multe criterii pe care le-am considerat noi utile. Am adăugat un număr de texte pe site (dar suntem departe de fi acoperit documentarea tuturor celor peste 400 de ansambluri). Am adăugat imagini de la peste 100 de ansambluri nobiliare vizitate de noi vara aceasta și am introdus în arhivă și ansambluri dispărute, prezentate în imagini de arhivă.

Pentru a afla mai multe despre noua versiune a site-ului accesați: www.monumenteuitate.org

 

 
 

2 comentarii:

olimpia
3 Jan 2013 - 09:08 pm

Felicitari pentru initiativa!

Nicolae
12 Mar 2013 - 02:03 pm

Felicitari Raluca !