INTERVIU: Bogdan & Van Broeck Architects - „Ne inspirăm, asimilăm, interpretăm”

Biroul BOGDAN & VAN BROECK ARCHITECTS din Bruxeles - avându-i ca asociați pe Oana Bogdan și Leo Van Broeck - a fost dublu premiat al Bienalei de Arhitectură de la București din 2010. A obținut Premiul secțiunii Arhitectură > 1000 mp cu proiectul MAD-Faculty și Medalia Preşedintelui Uniunii Arhitecţilor din România pentru proiectul De Mounterij.

 

 

Sabin Borș: În descrierea biroului vostru spuneți că ați ales să nu aveți un stil arhitectural tipic ci o „abordare consistentă”. În ce fel înțelegeți ideea de consistență în practica voastră de zi cu zi? 
Bogdan & Van Broeck Architects: Într-adevăr, refuzăm orice tip de formalism, paradigmă estetică, stil... Nu evităm forma și geometria clădirilor, dar deseori gândim proiectele pornind de la spațiul „negativ”, și anume spațiul neconstruit dintre clădiri, care este pentru noi la fel de important ca spațiul construit. Abordarea noastră presupune o modestie implicită: nu căutăm să facem „gesturi mărețe”, însă uneori rezultatul cercetării noastre poate să ne ducă într-acolo. Cu alte cuvinte „semnătura” noastră este greu de recunoscut, dar abordarea unui proiect este întotdeauna aceeași. Consistența la care te referi este de fapt consistența metodei pe care o folosim.
Metoda noastră are ca punct de plecare „distanțarea”. „Distanțarea” de întrebarea (tema) proiectului, care deseori este incompletă sau pur și simplu greșită, și pe care o reformulăm. Și „distanțarea” de situl proiectului, pe care-l analizăm la scară... planetară. Dacă azi cele 7 miliarde de pământeni ar trăi la standarde occidentale, am avea nevoie de patru planete, pentru ca în 70 de ani, când populația Pământului se va dubla, să avem nevoie de 8 planete. Acestui semnal de alarmă noi îi răspundem printr-o abordare a urbanismului și a arhitecturii din perspectiva utilizării terenurilor (land use). Practic încercăm să creăm densități mari de locuire (aici mă refer la locuire în general, la ființarea în spațiul construit), care sunt în același timp agreabile. Pentru noi sustenabilitatea înseamnă în primul rând urbanismul de calitate, gândit cu conștiința lipsei acute de spațiu. Putem spune că urbanismul și design-ul urban (urban design) generează în mare parte arhitectura proiectelor noastre.
Tuturor acestora le-aș adăuga combinația dintre experiență (suntem un birou ciudat: între cei doi asociați este o diferență de vârstă de 20 de ani) și intuiție, a cărei importanță o recunoaștem fără nici o ezitare.

SB: Menționați de asemenea timpul ca vector important al muncii voastre. Cum vă influențează timpul munca și cum interpretați timpul în proiectele voastre?
BVB Architects: Noi nu proiectăm clădiri care să reziste timpului în condiția lor originală și imaculată. Arhitectura noastră permite aproprierea și schimbarea clădirilor, cărora timpul nu le este inamic, ci le păstrează „în viață”. Încercăm să proiectăm spații care îmbătrânesc frumos, care devin mai frumoase odată cu trecerea timpului. O clădire nu este de fapt niciodată „gata” și moare când nu mai este transformată.


SB: Există totodată câteva argumente politice în deviza voastră. Care este relația dintre arhitectură și politică? Ce trebuie arhitectura să deprindă din politică și unde ar trebui arhitectura să se despartă de politică ?
BVB Architects: Arhitectura, urbanismul și designul urban au nevoie de voință politică pentru a atinge un anumit nivel calitativ. Ele dau forma „polisului”, societății urbane.


SB: Iar politica? Ce ar trebui politica să deprindă din arhitectură?
BVB Architects: Arhitectura este fără îndoială un act politic. Din cauza fricii politicienilor de a nu fi realeși în cazul în care ar lua decizii nepopulare, dar care ar salva mediul, nivelul ambiției este scăzut. Politica este contraproductivă în cazul politicilor ecologice, ceea ce face ca democrația să se împotmolească la un nivel ecologic mediocru.
Societatea are nevoie de noi tipuri de politicieni, care să fie în același timp sociali, ecologici și orientați către piață, și care să nu reducă realitatea la simplificări și false certitudini. Cu alte cuvinte, societatea are nevoie de complexitate.

SB: Sunteți implicați în diferite programe de educație și cercetare. În ce fel vă influențează acest lucru munca?
BVB Architects: Toate aceste programe reprezintă pentru noi o sursă de informare și de schimb de idei. În același timp ne ajută să ne păstrăm o anumită ascuțime a spiritului, în principal datorită cercetătorilor activi în instituțiile în care profesăm și noi.

SB: Care dintre proiectele voastre exprimă cel mai bine valorile și calitățile arhitecturale, și de ce?
BVB Architects: Proiectele noastre sunt din anumite puncte de vedere succese, din altele eșecuri. Există totuși un proiect care reușește din punctul nostru de vedere să răspundă provocărilor în plan cultural, ecologic, rațional, contextual, politic și poetic într-un mod armonios. Este vorba de o școală și un cartier de locuințe în orașul stațiune Knokke, care au constituit subiectul unui concurs organizat de Arhitectul Șef al Flandrei în anul 2011, concurs pe care l-am pierdut, pe locul 2.
Lectura condiției peisajului “polder” (teren recuperat de la un corp de apă, în acest caz fundul mării) de secol XII din care situl proiectului face parte ne-a condus la prezervarea zonei agricole contemporane, la integrarea unei școli contemporane într-un peisaj vechi, la folosirea acoperișului ca loc de joacă, la referința castelelor de nisip construite de copii pe plajele orașului Knokke și la dezvoltarea profitabilă a sitului fără a-i distruge calitățile (cea mai importantă fiind deschiderea specifică acestui tip de peisaj), deci implicit la o amprentă redusă a întregului proiect.


 

SB: Există o nevoie tot mai mare de responsabilitate politică și socială. Care este, din punctul vostru de vedere, responsabilitatea arhitecturii? Cum se poate ea adapta sau cum poate răspunde condițiilor sociale, economice și politice de astăzi?
BVB Architects:  Arhitectura are datoria să pună sub semnul întrebării aceste condiții, în principal provocările pe care producția de spațiu construit le ridică azi. Condițiile pe care le menționezi sunt caracterizate de o inconsistență juridică fundamentală, care ne împiedică să fim ecologici. Pe de altă parte ele sunt create de oameni, deci ar putea fi schimbate.

SB: Puteți să îmi spuneți mai multe despre proiectul Citi Transferium Iași? care a fost contextul proiectului și care este soluția propusă?
BVB Architects: La Iași am fost invitați de un român, specialist în IT pentru mobilitate, cercetător la Universitatea din Leuven, Belgia. Împreună cu el și cu un inginer structurist din Iași am câștigat licitația publică pentru studiul de fezabilitate al centrului de transport intermodal CITI.
Confruntarea cu sistemul românesc a fost o experiență neplăcută. Practic în România un studiu de fezabilitate înseamnă un proiect de arhitectură, adică nu presupune absolut deloc studierea fezabilității, a capacității unui anumit sit, etc. Noi am luat studiul în serios, am comparat Iașul cu alte orașe de dimensiuni asemănătoare din lume, am descoperit că este un oraș verde, că țesutul urban de tip modernist din jurul sitului prezintă calități care ne inspiră și am propus, alături de un proiect de branding pentru întregul oraș, un centru de transport împădurit, organizat în așa fel încât circulația pietonală și cea a autobuzelor și autoturismelor să nu se intersecteze niciodată. Soluția este una tridimensională și folosește planul înclinat ca instrument principal.
Studiul a fost aprobat, în schimb întrebarea noastră referitoare la dreptul la proprietate asupra proiectului a rămas fără răspuns. Proiectul tehnic, care urmează imediat după studiul de fezabilitate și care este mult mai interesant din punct de vedere financiar, a fost câștigat în cadrul unei licitații publice de o altă echipă.


SB: În descrierea proiectului menționați o idee foarte interesantă, aceea a unei „mase critice”. În ce fel înțelegeți această idee? Care este funcția ei conceptuală și operațională?
BVB Architects: Clădirea centrului este gândită ca loc de întâlnire și ca destinație nu numai pentru cei care folosesc transportul public, ci și pentru studenții din campusul din apropiere sau locuitorii cartierelor vecine care ar veni aici pentru cumpărături sau servicii. Astfel clădirea capătă mai multe funcțiuni și se creează o masă critică de oameni care interacționează și generează urbanitatea. Arhitectura are aici o valoare adăugată: creează și înlesnește posibilități.


SB: Unul dintre cele mai interesante proiecte ale voastre este Centrul Administrativ din Aarschot. Ați putea descrie acest proiect și să-i accentuați conceptul de bază?
BVB Architects: Acest proiect este un exemplu de „gest măreț” necăutat, rezultat, care oferă un răspuns pertinent unei teme de concurs (organizat de arhitectul șef al Flandrei) la prima vedere imposibilă: loc insuficient pentru a combina toate funcțiunile cerute la parter cu parcul dorit și axul important care trece prin fața primăriei. Soluția a fost extinderea primăriei la etajul șase, oferind astfel tuturor cetățenilor priveliștea absolut superbă de care profitau doar angajații primăriei. De fapt am propus o nouă tipologie de primărie, și anume cea cu soclul public la ultimul etaj (de obicei primăriile sunt organizate într-un soclu public la parter și un turn cu birouri în care publicul nu are acces sau are acces limitat). Accesul la acest ultim etaj public se face prin două lifturi panoramice, cărora le-am calculat viteza și frecvența astfel încât să reducem timpul de așteptare la minim. Îmi imaginez că înnoirea pașaportului sau vizitarea punctului de informare turistică devin memorabile atunci când te urci într-un lift panoramic, iar după trei secunde ieși la etajul șase, într-un spațiu generos, vitrat, care-ți oferă o perspectivă impresionantă asupra orașului tău (sau a orașului pe care urmează să-l vizitezi) și împrejurimilor lui.
Am câștigat acest concurs în 2010, în plină criză economică. Am muncit enorm ca sa găsim soluția, și poate și mai mult ca să-i convingem pe edilii orașului că proiectul poate fi realizat și cu un buget mai mic. Până la urmă proiectul a fost oprit din cauza problemelor financiare, a contradicțiilor politice și a planificării inconsistente. 


SB: În ce fel ia naștere o idee?
BVB Architects: De cele mai multe ori ideea se naște și crește din întrebarea proiectului reformulată.

SB: Care este rolul tehnologiei în arhitectură? În ce fel informează tehnologia arhitectura?
BVB Architects: Substructura materială influențează ideologia, negreșit, dar nu cred că poate influența fundamental atitudinea arhitectului.


SB: În De Mouterij Leuven, un proiect care a fost nominalizat la premiile Mies van der Rohe în 2011 și care a câștigat Medalia Președintelui Uniunii Arhitecților din România la Bienala de Arhitectură București 2010, există o foarte fină interpretare a spațiului. Este o compoziție clară și consonantă în egală măsură. Este această consonanță ceva ce căutați, sau mai degrabă ceva ce descoperiți în contextul unui proiect? Este această consonanță parte din consistența amintită anterior?
BVB Architects: Consonanța este generată de modul nostru de abordare a unui proiect, și anume căutarea unei densități mari, dar în același timp armonioasă și acceptabilă pentru locuitori. Nu am avut un scop estetic prestabilit și nici nu am căutat o compoziție anume. În schimb am studiat îndelung relațiile dintre vechi și nou în cadrul creat de constrângerile sitului (suprafața mică de teren, probleme de intimitate, clădirile existente în ruină, orientare etc.) și ale temei de arhitectură (în principal fezabilitatea economică). Diferitele tipologii de locuințe sunt și ele rezultatul acestui studiu.


SB: Este arhitectura o creație sau o descoperire?
BVB Architects: Arhitectura este un dialog între descoperire și reinvenție. Descoperim secretele unui sit, descoperim întrebarea ascunsă pe care o ridică proiectul, în rest reinventăm. Ne inspirăm, asimilăm, interpretăm.